Curtea interioară pavată cu dale, mărginită de un perete acoperit pe toată înălțimea de viță sălbatică verde, cu ghirlande de becuri, o umbrelă și mobilier de fier forjat.

Casa

Gangul, tabla și curtea

O poartă de lemn pe o stradă pietruită, un gang boltit care ține loc de salon, și o curte închisă cu un perete de viță pe toată înălțimea casei.

Tabla

Bun venit, scris de mână

Pe peretele din gang atârnă o tablă de scris. Pe ea este scris cu cretă numele casei și cuvântul „bun venit” în vreo optsprezece limbi — finlandeză, estonă, maghiară, portugheză, croată, turcă, spaniolă, franceză, germană, daneză, rusă, ucraineană, sârbă, greacă, ebraică, georgiană — plus câteva inimi și o floare.

Nu e decor. În fața tablei sunt mesele și canapelele pe care oaspeții stau efectiv, iar tabla se rescrie. Ea explică, mai bine decât orice text, ce fel de casă este aceasta: patru camere pe o stradă lăturalnică, în care ajung oameni de peste tot.

Coridorul casei, cu parchet în spic, uși duble de lemn brun-roșcat și preșuri țesute multicolore pe toată lungimea.

Pagina principală a acestui site este tabla.

Welcome
Tervetuloa
Isten hozott
Tere tulemast
Bem-vindo
Dobrodošli
Hoşgeldiniz
Bienvenido
Ласкаво просимо
Hoş geldin
Bienvenue
Bine ați venit
Добро пожаловать
Willkommen
Velkommen
Добродошли

Spații comune

Ce mai e în casă

Curtea interioară

O curte închisă, pavată cu dale, mărginită de un perete acoperit în întregime de viță sălbatică, pe toată înălțimea casei. Ghirlande de becuri traversează curtea. Proprietatea o descrie ca fiind „împrejmuită de viță de vie sălbatică” și scrie, pe pagina ei de galerie: „În zilele însorite vă așteptăm pe terasă.” Vara peretele este verde; toamna se face roșu pe toată suprafața.

Terasa

Mobilier de curte, mese și scaune. Oaspeții o folosesc dimineața la cafea și seara. Este spațiul comun cel mai des pomenit în recenzii, după locație.

Salonul din gang

Gangul boltit dintre poartă și curte ține loc de spațiu comun: canapele, mese bistro, preșuri țesute și tabla de scris de pe perete. Aici se servea micul dejun în perioada în care era oferit.

Coridorul

Parchet în spic, uși duble de lemn brun-roșcat și preșuri țesute pe toată lungimea.

Acoperișurile de țiglă ale orașului de jos văzute de la Goldsmith, cu turnul catedralei pe linia orizontului și peretele de viță în prim-plan.

Numele

De ce Goldsmith

Proprietatea scrie pe propriul site că numele casei vine de la Piața Aurarilor, aflată la câțiva metri.

Piața este într-adevăr la circa cincizeci de metri, dincolo de colț. Numele ei românesc este relativ recent: piața se numește Piața Aurarilor abia din 1970.

Înainte purta un nume german legat de același meșteșug. Evidențele orașului o înregistrează în 1496 ca „beim Fingerligsbrunnen” — la fântâna inelului —, în 1637 ca „Unter der Fingerlingstreppe”, iar din 1872 ca „Fingerlingsplatz”. Fântâna care i-a dat numele este atestată tot în 1496, în fața casei de la numărul 9.

Breasla aurarilor din Sibiu a coordonat uniunea breslelor de aurari din Transilvania. Casa breslei există încă, în Piața Mică la numărul 25, iar turnul prin care se coboară spre Piața Aurarilor se numește și azi Turnul Scării Aurarilor.

Numele casei este, așadar, o adresă: piața de alături. Istoria aurarilor este a pieței și a orașului.

Monumente istorice

Centrul istoric al Sibiului: Casa se află în interiorul ansamblului „Centrul istoric”, monument istoric de categoria A, cod LMI SB-II-s-A-12011, datat sec. XIII–XX.
Clădirea în sine: Nu figurează individual pe lista monumentelor istorice. Vecinii ei de pe stradă figurează: Str. Târgului 3 (sec. XV, fragmente) și Str. Târgului 4A (sec. XV–XVI).
Piața Aurarilor: Toate casele de la numerele 1–10 sunt monumente istorice, datate între 1400 și secolul al XVIII-lea.
Vârsta casei: Nu este stabilită. Descrierile publice ale proprietății indicau când secolul al XVII-lea, când anul 1850, iar niciun act public nu tranșează. Sigur este doar că strada și piața de alături sunt medievale.

Galerie